Un Prophete

In regia lui Jaques Audiard, Un Prophete este filmul frantuzesc comparabil cu Nasul, si daca varianta americana se intinde pe trei parti, Un prophete face acelasi lucru in doua ore si jumatate.

Povestea arabului Malik (Tahar Rahim) inchis intr-o puscarie alaturi de cei mai periculosi mafioti si transformarea sa dintr-un un infractor intr-un mafiot nemilos este transpusa fara prea multe dialoguri, ci mai mult prin jocul actoricesc.

Malik se afla intr-o situatie relativ simpla. Don-ul napolitan Cesar Luciani (numele nu este o simpla coincidenta) il forteaza sa ucida un martor incarcerat in aceeasi puscarie ce trebuie sa supravietuiasca pentru a putea depune marturie. Fiind singurul care are acces la aripa arabilor si “curtat” de catre martor, Malik are de ales: il ucide sau este ucis.

Intr-o scena de intensitate maxima, Malik il ucide, si devine protejatul don-ului. Dar nu se opreste aici. El este eliberat cateva zile pe saptamana, pe cautiune, timp in care duce la bun sfarsit misiuni pentru don, urcand rapid pe scara ierarhica. Transformarea sa este brutala, realitatea cruda din puscarie schimbandu-l in esenta, metamorfozandu-se psihic dintr-un delicvent marunt intr-un mafiot necrutator.

Pe un ton putin mistic, Malik mafiotul isi conduce viata si ia deciziile in urma unor viziuni bizare (dar pline de simbolistica) sau aparitii hipnotizante ale victimelor sale, iar rezultatele sunt pe masura. Ingeniozitatea planurilor sale il duc pana in varf pe scara ierarhica si puterea sa crescanda se oglindeste in comportamentul respectuos al celorlalti.

Stilul filmului este realist si brutal, scenele violente fiind la limita dintre antrenant si suportabil. Cu o tema ce putini au crezut ca mai poate fi abordata cu succes, si mai ales in acest fel, Un Prophete depaseste cu mult asteptarile si isi revendica bine-meritatul loc printre clasici.

Replica favorita:

Malik: “Listen, we’ll kill them but they can’t see it coming”

Shutter Island - inchisoarea mintii

In longeviva sa cariera, regizorul Martin Scorsese nu a abordat niciodata genul thriller. Desi orice a purtat amprenta sa a fost un succes, thriller-ul nu a fost pe placul sau. Iata ca acum, Scorsese regizeaza un thriller prin definitie, si o face in stilul specific, marcant.

Actiunea filmului este plasata in 1954, pe insula-fortareata Shutter Island devenita spital ce gazduieste cei mai periculosi bolnavi mintali pe care alte institutii i-a refuzat. Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) si Chuck Aule (Mark Ruffalo), doi detectivi cu trecut dubios, sunt trimisi sa investigheze disparitia unui pacient (Emily Mortimer) in conditiile in care este imposibil sa evadezi de pe insula.

Atmosfera filmului este tensionata chiar din primele minute. Muzica, vremea proasta si cadrele apropiate stabilesc evident caracteristica noir a filmului. Insula este inspaimantatoare cu malurile abrupte, zidurile sinistre si mimele gardienilor si pacientilor la un loc, cel putin inchizitorii. Lafel sunt si apartitiile doctorului Cawley (Ben Kinglsey) care pare a avea un singur scop: sa impiedice bunul mers al anchetei.

Momentele de thriller provin insa din bagheta magica a regizorului Scorsese: scenele flash-back ce dezvaluie trecutul lui Teddy sunt finisate la perfectie, luminile si miscarile camerei se potrivesc ideal, dialogurile cu subtext in abundenta, iar actorii, in special DiCaprio, exceleaza la fiecare gest. Violenta nu este covarsitoare, dar tensiunea crescanda parca prevesteste si sporeste momentele violente, lasand urme adanci in psihicul spectatorului.

Toate aceste tehnici aduc aminte de The Shining, al genialului Stanley Kubric, si isi merita locul printre clasici. Shutter Island este un thriller-psihologic necrutator si inteligent, pe alocuri dur si admirabil din punct de vedere vizual.

Replica favorita

Teddy: “You know this place makes me wonder: which would be worse? To live as a monster or to die as a good man?”