Saturday 27 June 2009

Il y a longtemps que je t’aime – dreptul la viata

Filmul frantuzesc Il y a longtemps que je t’aime este profund, tragic, si prezinta o situatie pe care iti doresti sa nu fie posibila, sa nu se intample, dar care este totusi atat de plauzibila.

Dupa 15 ani de inchisoare, Juliette (Kristin Scott Thomas) revine, impotriva vointei sale, in custodia surorii mai mici, acum casatorita si cu doi copii. Este o lume total noua pentru Juliette, precum si un personaj cu totul ciudat pentru membrii familiei. Este greu pentru ea sa se adapteze, dar o face incet si cu o reticenta aproape exasperanta si permanent umbrita de trecutul nefast care inca o urmareste indeaproape. Depune un efort emotional aproape inuman pentru a se integra din nou in familie, in societate, in grupul de prieteni fara sa dezvaluie motivul pentru care a pierdut 15 ani din viata in inchisoare.

In interiorul familiei lui Lea (sora sa, interpretata de Elsa Zylberstein) ritmul se schimba. Copii o accepta pe Juliette, dar nu fara sa stie totul despre ea, iar tatal lor este cam reticent, avand in vedere faptul ca ea a fost condamnata pentru ca si-a ucis fiul de 6 ani. Pe de alta parte, sora Lea a fost fortata de catre parinti sa o uite definitiv pe Juliette in momentul cand aceasta a fost condamnata, chiar daca cele doua se intelegeau de minune. Totul este dat peste cap, dar forta psihica a celor doua eroine depaseste orice moment.

Nimic nu te face sa o iubesti pe Juliette, mai ales dupa ce aflam motivul “sederii” in inchisoare, dar acest truc cinematografic specific frantuzesc, functioneaza perfect. Mare parte din film te ademeneste sa o judeci pe Juliette, chiar sa o dispretuiesti, crezand ca nimic nu poate fi mai oribil decat fapta ei si ca nici o pedeapsa nu este indeajuns pentru ce a facut.

Dar adevaratul motiv nu il stie decat ea, Juliette, si cand este dezvaluit, va schimba radical orice prejudecata si orice stare de spirit.

Il y a longtemps que je t’aime este un film cu o prezenta simpla, parca filmat de un membru al familiei, veridic si emotional. Premiat pe buna dreptate la multe festivaluri internationale de film, este de admirat franchetea cu care pelicula expune situatia, precum si prestanta actorilor absolut impecabila.

Replica favorita

Juliette e in perioada de proba ca secretara la un spital.

Directorul Spitalului: “E un serviciu. O echipa. Ne asteptam sa se formeze o unitate, un spirit de echipa. Cativa dintre colegi s-au plans ca sunteti rece, distanta. Nu vorbiti cu nimeni niciodata. Faceti un efort, fiti mai putin inchisa in dumneavoastra... Inteleg ca nu e...

Juliette: Ce intelegeti ?

Scena favorita

Cele doua surori canta la pian melodia “Il y a longtemps que je t’aime” cum o faceau in copilarie.

No comments:

Post a Comment