Ca regizor, Clint Eastwood intotdeauna a abordat subiecte “grele”/cu greutate cand vine vorba de film. Productii ca Mystic River, Million Dollar Baby sau Changeling toate au surprins in mod placut si au dovedit ca batranul Clint nu e numai un mare actor, ci si un regizor iscusit, si un adevarat “om” al cinematografiei.
Nici Grand Torino nu e mai prejos. Nu este film de Oscar, dar cu siguranta merita vazut si studiat din punct de vedere al subiectului si a transpunerii pe ecran. Filmul este o placere de vizionat pentru ca regizorul reuseste sa prezinte simplu, un subiect destul de complicat, si anume conflictul dintre culturi diferite, cu un trecut plin de evenimente marcante si mentalitati diametral opuse.
Suburbia in care Walt Kowalski (Clint Eastwood) si-a petrecut jumatate din viata, este acum “cotropita” de alte nationalitati cum ar fi coreeni, mexicani, africano-americani s.a.m.d. Walt este un om “trecut prin viata”, veteran de razboi, conflict ce i-a alterat imaginea fata de alte natiuni in afara de a sa. Se simte acum atacat din toate partile si este mai reticent ca orcand, chiar si fata de tanarul preot al congregatiei care incearca sa-l ajute. Walt este mereu susceptibil, nu vrea sa aiba de-a face cu nimeni si inca nu-i vine sa creada cat de repede si in ce fel s-a schimbat lumea. Putinii sai prieteni sunt lafel de irascibili si au impresia ca sunt in inferioritate numerica. Dupa ce sotia sa trece in nefiinta, Walt intra in conflict cu familia de coreeni vecina, cand baiatul cel mai mic, intr-un test de maturitate, incearca sa-i fure “bijuteria” din garaj, un Ford Gran Torino.
Filmul este structurat ca la carte. Nu trec cinci minute si deja il cunoastem pe ranchiunosul Walt cu problemele si frustrarile sale. Urmeaza apoi prezentarea cartierului, a vecinilor si apoi aflam mai multe despre Walt. Totul decurge firesc, simplu si profund in acelasi timp, regizorul transmitand emotiile in mod clasic, prin imagini statice, dialog spinos/perspicace si joc actoricesc.
Un alt subiect pe care regizorul il abordeaza subtil este pierderea identitatii ca natiune. Toata lumea parca vrea sa obtina masina Ford Gran Torino de la el, inclusiv prietenul sau irlandez sau gasca de coreeni buni-de-nimic ce sta in spatele tuturor conflictelor din acest film. Walt nu se lasa convins si pastreaza masina in garaj, greoaie si stralucitoare, simbol al tariei sale de caracter si al rezistentei natiunii americane in fata imigrarilor masive in SUA din ultimele decenii.
Filmul nu straluceste cand vine vorba de ceilalti actori in afara de Clint Eastwood, care fie nu sunt profesionisti, fie nu prea isi dau silinta. Dar personalitatea lui Walt, alaturi de dialogurile si interactiunile interesante la care ia parte, te fac sa treci peste jocul scenic slabut.
Gran Torino isi merita titlul de film-cult si este chiar fascinant felul cum sunt abordate subiecte atat de complexe intr-un mod atat de simplu si clar.
Replica favorita
The Priest: “Do you have a problem with me, Mr.Kowalski?”
Walt Kowalski: “Well I think you’re an over-educated 27 year old virgin who likes to hold the hands of old ladies who are supersticious and promises them eternity!”
Scena favorita
Kowalski in vizita la bunul sau prieten, frizerul.
No comments:
Post a Comment