Politist adjectiv – Justitia ramane oarba

Politist adjectiv continua in stilul initiat de Cristi Puiu, asa numita “revolutie realista”, in care sunt prezentate parti din viata personajelor exact asa cum sunt ele in realitate si folosind metode cat mai statice cu putinta.

Statica si monotona este si viata lui Cristi, politistul provincial, ce ancheteaza un caz simplu de consum de substante narcotice (hasis), filand tot timpul tinerii consumatori si intocmind rapoartele sale zilnice.

Dar viata, ca de obicei, ii pregateste lui Cristi o lectie usturatoare, pe care nu o va uita prea curand sau probabil niciodata. Filajul tinerilor dureaza prea mult si Cristi este presat de comandant (Vlad Ivanov din 432) sa ia o decizie: fie pregateste un flagrant pentru a-i prinde pe tineri fumand hasis, fie lasa pe altcineva sa o faca. In orice caz, flagrantul trebuie facut si cazul terminat.

Modalitatea prin care este filmat intreg filmul este simpla, fara dinamism, cu scene lungi in care nu se intampla nimic, ci doar urmarim personajul. Dar aceasta tehnica greoaie are un scop precis: sa ne faca sa ne atasam de Cristi. Permanent suntem langa el, la bine si la rau, martori la monotonia sa, la viata sa familiala, la procesele sale de constiinta. Sustinem aceleasi principii ca si el si suntem total dezarmati in scena finala, in care totul este dat peste cap de catre comandantul politiei.

Chiar daca in cantitati reduse, dialogul este excelent si plin de subintelesuri. Rar am intalnit dialog in care personalitatea unui personaj sa fie conturata in mai putin de trei replici. Personajele comunica atunci cand trebuie, numai cand este nevoie si tot timpul la subiect. Sunt multe schimburi de replici absolut savuroase, ironice sau comice. Dar discursul final, intre Cristi si comandantul politiei este cireasa de pe tort. In cele zece minute ale scenei, comandantul ii explica tanarului politist cine este, care este scopul sau si ce atitudine trebuie sa aiba ca reprezentant al legii. Comandantul preseaza acolo unde il doare mai mult pe Cristi: constiinta, legea morala si repercusiunile, dovedind clar si precis ca are dreptate si ca legea este asa cum este si trebuie respectata. Ii dovedeste ca ei nu sunt decat niste instrumente ale unei legi oarbe si nu au dreptul sa creada in schimbare, in viitor, ci doar sa indeplineasca ordinele asa cum sunt ele scrise.

In cateva minute, pe fata lui Cristi (Dragos Bucur) se vede transformarea: incepe sa tuseasca, se balbaie, ii transpira palmele. Stie in ce directie merge discutia si care va fi deznodamantul.

Politist adjectiv este un film impresionant prin simplitatea cu care prezinta faptele si franchetea cu care transmite mesajul. Un must-see pentru orice cinefil.

Replica favorita:

Comandant Anghelache: “Luati-i usor ca sunt copii.”

Scena favorita:

Tenisul de picior si legile sale.